ProZ.com translation contests »
7th ProZ.com Translation Contest: "Sports" » Romanian to Italian » Entry #6043

Source text in Romanian

Translation #6043

Bucureşti 1937. Mult stimate domnule Camil Petrescu, deşi nu posed mai mult decât cei 7 ani de acasă, nu mai sunt la vârsta care să-mi permită ratarea încă unuia din visurile vieţii mele, şi anume pe cel mai important. Am credinţa că nu D-voastră mi-l veţi bagateliza, mai cu seamă că întreaga D-voastră operă – pe care o iubesc şi am asimilat-o atât de bine că am fost silit să dau explicaţii, unora, pentru acest patetism, ceea ce ştiţi cât doare – mi-l hrăneşte şi mi-l justifică în toată puerilitatea lui. Sunteţi dintre acei oameni care nu vor rânji vreodată în faţa copilăriilor de spirit şi de destin, aşa cum lui Don Quijote nu-i va trece prin minte să batjocorească un comediant. Aţi fost de atâtea ori luat în derâdere drept Don Quijote, iar eu am suportat nu o dată blestemul de «a rămâne la Camil al tău» – adică, vezi bine, într-un fel de subdezvoltare intelectuală – ca să mai zăbovesc în prea multe ocoluri: neavând de mic decât dorinţa de a povesti lumii cum se joacă foot-ball, şi aflând că aţi înfiinţat o revistă cu acest titlu, Foot-ball, dar mai ales cu acest subtitlu: «Revistă săptămânală pentru deprinderea „jocului curat“ în sport, artă, literatură, viaţă socială», vă rog să aveţi bunătatea – deci inteligenţa – de a mă angaja redactor sau corector, fie şi pe gratis. Nu pot rata visul meu pueril de a-l avea pe Camil Petrescu, redactor-şef la o revistă footballistică, fascinată de jocul curat, precum alţii de jocul ielelor. Şi nu doar din sfintele superstiţii care ne animă pe toţi camilienii, dar şi din luciditate, evoc posibilitatea că dacă nu veţi fi mulţumit de mine, să mă daţi, fără menajamente, afară. De prea multe ori am fost concediat din redacţii unde redactorii-şefi fuseseră mulţumiţi de mine, pentru ca o dată să nu găsesc puterea de a îndura să fiu concediat de Camil Petrescu, din motive strict profesionale. Vă asigur că în acest caz mă voi înhăma la o altă soartă – pădurar pe valea Rucărului, tot de-a noastră! – şi nu veţi mai auzi de mine. Dar până atunci, rămân al D-voastră, fidel...
Bucarest 1937. Illustre Signore Camil Petrescu, anche se non possiedo altro che l'educazione in famiglia, non sono più nell'età che mi permetta il fallimento di un'altro sogno della mia vita, e cioè il più importante. Sono fiducioso che non sarà Lei a minimizzarlo, soprattutto che la Sua intera opera - che io amo e ho assimilato così bene che sono stato obbligato di dare spiegazioni a qualcuno per questo patetismo, e lei lo sa quanto fa male questo - me lo nutre e me lo giustifica nella sua totale puerilità. Lei è uno di quelli uomini che non sogghigneranno mai davanti alle ingenuità di spirito e di destino, così come a Don Quijote non passerà mai per la testa di prendere in giro un commediante. Lei è stato tante volte preso in giro come Don Quijote, e io ho sopportato più di una volta la maledizione di «rimanere al tuo Camil» - cioè, vale a dire, in una specie di sottosviluppo intellettuale - per indugiare in troppi giri di parole: non avendo, da piccolo, altro che il desiderio di raccontare al mondo come si gioca foot-ball, e sapendo che lei ha fondato una rivista con questo titolo, Foot-ball, ma soprattutto con questo sottotitolo: «Rivista settimanale per l'apprensione del "gioco pulito" nello sport, nell'arte, nella letteratura, nella vita sociale», la prego di avere la gentilezza - dunque, l'intelligenza - di assumermi come redattore oppure come correttore, sia pure gratuitamente. Non posso fallire nel mio sogno puerile di avere Camil Petrescu come redattore-capo di una rivista di football, affascinata dal gioco pulito, come altri dal gioco delle fate*. E non solo per le sante superstizioni che ci animano tutti noi, i fan di Camil, ma anche per la lucidità, evoco la possibilità che lei mi licenzi senza riguardi, se non sarà contento di me. Troppe volte sono stato licenziato dalle redazioni in cui i redattori-capo furono contenti di me, per non essere in grado, una volta, di trovare la forza di sopportare di essere licenziato da Camil Petrescu, per motivi strettamente professionali. Le assicuro che in questo caso mi prenderò un'altra sorte sulle spalle - guardaboschi sulla vale di Rucăr, sempre nostrana! -e lei non sentirà più nulla di me. Ma fino allora, rimango Suo, fedele...

*N.T. Il gioco delle fate - In romeno, "Jocul Ielelor" è il titolo di un romanzo di Camil Petrescu