- Il est des révélations ou commentaires qu’il ne faut jamais faire, paraît-il ?
- Oui, évitez des commentaires mettant en lumière vos faiblesses passagères ou permanentes. Du genre :
Ce n’est pas à ma main !
Là j’en mettrai pas une !
Il est impossible d’y aller !
Je l’ai juste lâchée. Qu’est ce que ça roule !
Ne « m’envoie pas si loin ». Je n’y arrive plus !
Ne « passez jamais » à ce genre d’aveux. Dites-vous bien qu’une partie se joue en 13 (ou en 11) points, et que, avec un peu de chance, vos défauts resteront inaperçus…
- Quelle est la question qu’il ne faut jamais poser ?
- C’est paradoxalement la question que l’on entend le plus fréquemment au cours d’une partie… « Combien, de boules vous reste-t-il ? » Elle est, à mon avis, de celles qui déclassent un joueur et dévaluent une équipe. Car, à tout moment, il faut savoir non seulement le nombre de boules de l’adversaire, mais encore et surtout dans quelles mains elles sont. De la réponse à cette question dépend très souvent la tactique à adopter. Sachant qu’il vaut mieux faire tirer un pointeur et pointer un tireur…
Au sujet de cette fameuse question à ne pas poser, je me souviens d’une anecdote qui date de quelques années… Au cours d’une partie de début de concours, un des joueurs de la formation qui nous était opposée se tourna vers mon frère Jean et lui demanda : « Vous avez combien de boules ? ». Jean lui répondit sans sourciller : « Deux ! »… Après un moment d’hésitation, celui qui avait posé « la question qui ne se pose pas » de revenir à la charge : « Comment deux, il ne vous en reste qu’une… »
Et Jean de répondre sur le ton de la galéjade : « Oui, une ! Mais dans les mains de mon frère, elle en vaut… deux ! » | - Există, se pare, revelaţii sau comentarii care nu trebuie spuse niciodată?
- Da, evitaţi să faceţi comentarii care pun în lumină slăbiciunile voastre pasagere sau permanente, de genul:
Nu e rândul meu!
Eu n-aş lansa bila acolo!
Acolo n-ai cum să ajungi!
Ce tare am aruncat-o. Ce viteză are!
Nu mă "trimite" aşa departe. Eu nu mai pot!
Niciodată să nu faceţi astfel de comentarii. Spuneţi-vă că o partidă se joacă pe 13 puncte (sau pe 11), şi că, cu un pic de noroc, defectele voastre vor trece neobservate…
- Ce întrebare nu trebuie pusă niciodată?
- Este paradoxal întrebarea care este pusă cel mai des în cursul unei partide…"Câte bile vă mai rămân?" Este, după părerea mea, una din acele întrebări care declasează un jucător şi devalorizează o echipă. Pentru că, în orice moment, trebuie să ştim numărul de bile al adversarului, şi mai ales în ce mâini se află aceste bile. De răspunsul la această întrebare depinde foarte des tactica adoptată. Asta ştiind că e mai bine ca un jucător de precizie să arunce o bilă de degajare şi ca un jucător de degajare să arunce o bilă de precizie...
Şi că tot vorbim despre această faimoasă întrebare care nu se pune niciodată, îmi aduc aminte de o glumă de acum câţiva ani…În cursul unei partide la începutul unui concurs, unul dintre jucătorii formaţiei adverse îl întrebă pe fratele meu Jean "Câte bile mai aveţi?". Jean îi răspunse fără să clipească: "Două!". După un moment de ezitare jucătorul care a pus "întrebarea care nu se pune" întreabă din nou: "Cum două, nu mai aveţi decât una…"
Iar Jean îi răspunde cu exagerare: "Da, una! Dar în mâinile fratelui meu valorează…două!"
|